Criza economica 1929 versus Criza economica 2008

Nu a trecut nici macar un secol de la « The Great Depression » ( Marea Depresie, sau in traducere exacta Marea Depresiune ) de la inceputul celui de-al xx-lea secol. Poate nu suntem in stare sa intelegem ce inseamna o criza economica in adevaratul sens al cuvantului pana nu intelegem ce s-a intamplat in Marea Depresie. S-ar putea sa existe unele asemanari cel putin curioase.

Scurt istoric

Niciodata nu s-a cazut la un acord privind cauza principala a crizei, insa se spune ca crash-ul bursei din America din octombire 1929 a insemnat inceputul acesteia. Exista trei mari « pareri « in ceea ce priveste criza economica a inceputului secolului XX : a Economistiilor clasici, a Economstilor Austrieci si a Teoriei Economiei neoclasice.
Incepand din momentul caderii bursei, economia Statelor Unite ale Americii a intrat in declin, urmata fiind apoi incet de restul lumii. Unele tari au suferit mai putin in urma acestei caderi economice, insa tot globul a fost afectat. Multe dintre aceste efecte au fost cauzate de dependenta tarilor puternic industrializate de importurile de materii prime. Comertul mondial a scazut, la fel ca si veniturile personale, bugetare si profiturile. Dintre cauzele prezentate ale maririi crizei s-au aflat :

- scaderea profiturilor

- pastrarea banilor departe de banci

- deflatia dobanzilor

- scaderea valorii nete a afacerilor, ducand la falimente

Dupa panica starnita in anul 1929 si in urmatoarele 10 luni ale anului 1930, 774 de banci americane au intrat in faliment. Pe plan modial numarul lor a ajuns la 9000 in timpul anilor 30. S-a format astfel un cerc vicios : bancile nu mai imprumutau, scadea consumul, scadea productia, scadea profitul, se intra in faliment. In timpul crizei, Banca Federala de Rezerva a Americii, neintervenind, a pierdut o treime din bani. In contextul deprecierii oricarei industrii au aparut slabiciuni si mai mari in sistemele economice. Partidele nationaliste incep sa se faca auzite. Astfel, profitant de lipsa de incredere in sistem, de nevoia disperata a oamenilor de a iesi din aceasta situatie, au luat nastere unele dintre cele mai distructive regimuri : cel nazist si cel fascist. Urmarea acestei nasteri a fost o alta : al doilea razboi mondial. Urmarea acestei nasteri : moartea.
America spera la un om care sa o repuna pe picioare si il aleg pe Roosevelt ca presedinte in anul 1933, urmand sa fie primul presedinte American care a stat la putere mai mult de doua mandate, plecand de la conducere in anul 1945. Acesta a venit cu un plan nou ( sau mai bine zis o serie de planuri noi ) care sa ajute America, cat si restul lumi sa se repuna pe picioare. « The new deal » a propus anumite programe prin care spera sa ajute clasa somera, sa aduca reforme in afaceri si finante, programe rurale pentru repunerea pe picioare a agriculturii, legalizarea productiei si vanzarii alcoolului si recuperarea economiei. Pana in 1929 doar 4% din populatie era somera. Din 29 pana in 33 : 25%. Multe din masurile luate de FDR ( initialele presedintelui american ) sunt si in prezent contestate de multi economisti. Sfarsitul marii crize a venit o data cu sfarsitului celui de-al doilea razboi mondial.

Trecand la zilele noaste, desi unele asemanari sunt destul de evidente le voi enumera : caderea Bursei de la New York. In octombrie. 1929/2008. Scaderea imprumuturilor. Scaderea productiei.
Ei l-au avut pe Roosevelt. Noi il avem pe Barack Obama, om de la care sunt asteptate cel putin la fel de multe rezultate.
Bancile sunt in declin, productia este in declin, consumul este in declin. In America si incet si in Europa. Rusia a anuntat si ea luarea masurilor anticriza.

In Romania marii crize a fost ales pentru guvernare in 1932 partidul national liberal ( intr-adevar, in fuziune cu Partidul Unirii din Bucovina ). Astazi, cele trei mari partide nu se decid care pe care. Analistii economici ii critica pentru evitarea axarii pe elaborarea unei strategii viabile in vederea protejarii Romaniei in fata crizei actuale. Astfel:

PD-L: trei planuri in functie de trei contexte. Desi, dupa spusele domnului Theodor Stolojan, partidul are un plan anticriza pe care vor sa il puna in practica abia ajunsi la guvernare. La baza, planul anticriza are drept scenarii de evolutie in urmatorii patru ani : 7% crestere economica pe an, 5%, respectiv 4%.

PNL : Domnul Calin Popescu Tariceanu nu si-a pierdut inca optimismul in fata crizei. PNL considera ca “nu este nevoie de interventia statului in sistemul bancar, care “este solid si va depasi criza”, a spus Tariceanu.

PSD : Domnul Mircea Geoana, a prezentat un plan anticriza, spunand: “Nu e un regim de slabire prin care scapam de kilograme taind o mana sau un picior, putem slabi si facand sport si mancand sanatos” ( metafora care arata viziunea sa despre rolul statului.) PSD vorbeste despre garantarea integrala a depozitelor bancare ( in conditiile in care oricum 99% dintre ele sunt deja protejate).

Ce-a fost stim. Ce va fi…

foto: octav ganea