duminică, 25 decembrie 2011

Draga Mos Craciun!

Craciun Fericit!

Stiu ca e de mult demodat sa ii scrii o scrisoare lui Mos Craciun, dar mie mi-e dor. Probabil in perioada asta cautam un oarecare sentiment pe care il aveam cand eram copii si ne uitam la bradul de craciun. Sigur, acum nu mai putem sa ne bucuram de asta…trebuie sa ne facem griji de salariu, scoala, copii, catei, incalzire globala, viata pe marte sau pitipoanca accidentata in timp ce dadea din cur pe mese in club…you know, the usual. Ne-am pierdut din inocenta si naivitatea copilariei si o data cu ele visele care ne ard. Poate ca as fi vrut sa devin actrita. Poate ca as fi vrut sa schimb lumea. Poate functionarul acela public vroia sa danseze. Dar facturile trebuie platite, sistemul este corupt, sefii sunt insuportabili, traficul e nasol.

Draga Mos Craciun,

Ma gasesc in fata unui laptop, anul 2011. Nu am mai vorbit de ceva timp si sincera sa fiu nu stiu ce sa iti scriu. Lucrurile s-au schimbat foarte mult, anii au trecut, eu m-am tampit. Lumea s-a tampit. Ceea ce mie mi se pare normal, altora li se pare nemaipomenit! Ce altii considera firesc pe mine ma revolta. Si nu sunt doar eu, suntem mai multi care gandim asa. Gandeste-te mosule! Barbatii au devenit mai isterici decat femeile. Femeile au inceput sa fie din ce in ce mai depresive. Sa nu mai vorbim de faptul ca tehnologia a ajuns atat de departe incat nu mai ai niciun secret, nicio informatie care sa nu fie accesibila, entertainment de calitate 24/24…iti zic, e mai rau decat a fost cu televizorul. Vrei sa faci cariera? N-ai voie pentru ca ii iei fata cuiva. Vrei sa te implici? Ti se pun bête in roate. Sa-ti urmezi visele? Niciodata, intotdeauna vei avea o scuza pentru care nu le poti urma. Si adevarul e ca e mai bine asa, caci o data ajuns in punctul respectiv, oricum nu o vei putea face din cauza oamenilor din jurul tau…murphy’s a bitch, huh?

Profunzimea a devenit un motiv de batjocora. Sa vrei sa aflii cat mai multe inseamna sa fii snob. Sa ai bani nu mai merge cu onestitatea. Sa fii fericit inseamna sa fii multumit…las-o ba ca merge asa. Toti sunt tristi. Toti au problem care le apasa piepturile. Ii vad cum gafaie, incearca sa isi ia guri de aer, dar se ineaca in propriele lor vieti, in un million de problem false, de greutati, ale lor, ale celor din jur. Mergem de-a busilea in ceata, pipaind pamantul, sa nu cumva sa ne impiedicam. Poate am rezolva mai multe daca ne-am ridica usor cu capul deasupra cetei din jur…poate am vedea lucrurile mult mai clar.

Zici ca avem ochelari de soare in noaptea de inviere. Normal ca ma calci pe picioare cand tu ai aviatorii pe ochi, sa nu cumva sa te deranjeze lumina lumanarii. ( drogatule! ).

Imi doresc sa avem cu totii mai multa seninatate. Imi doresc sa nu mai fie toata lumea atat de plangacioasa, imi doresc ca nemultumirile sa se transforme in ambitia de a le rezolva. Imi doresc sa cred ca pot avea un viitor, pe care sa mi-l cladesc sigura, cu propriile mele forte, sa fiu lasata sa fiu buna in ce fac. Sa nu mai existe teribilismul actual, mentalitatea lumii ca nimic nu mai poate fi schimbat. Imi doresc ca toti sa primeasca c emerita. Nu mai mult, nu mai putin, fix cat merita, dupa ambitia, perseverenta, mintea si sufletul fiecaruia. Imi doresc sa nu pierdem pentru totdeauna inocenta cu care credeam in “bine”.

Ce-mi dorescu eu de Craciun? Imi doresc sa pot sa scriu o astfel de scrisoare fara sa fiu luata in deradere ca sunt naiva. Pentru ca planuiesc ca pana la sfarsitul zilelor mele sa nu ma opresc niciodata din a lupta pentru indeplinirea dorintelor.