vineri, 29 iunie 2012

Linkin Park

Ziua de 6 iunie a fost pentru mine ceva ce nu cred ca as putea explica in cuvinte. Mi-am dorit intotdeauna sa merg la un concert Linkin Park, dar a fost mai mult de atat. Lasand la o parte calitatea concertului si a muzicii , a fost cumva indeplinirea unui vis copilaresc stupid. Dar in ziua aia, cand am pus prima oara camera la ochi si prin obiectiv s-a creionat incet in sharf figura lui Chester, am realizat ca ceva ce acum 10 ani mi se parea cumva irealizabil si acum 5 ani usor stupid, azi e doar dovada faptului ca sunt pe drumul cel bun si ca atunci cand intr-un moment iti doresti ceva indeajuns de tare incat sa conteze universul are metodele lui de a nu uita ce ti-ai dorit, desi tu uneori uiti. Concertul asta pentru mine a fost mai mult decat a-mi vedea formatia care mi-a compus coloana sonora a ultimilor 10 ani, a fost un moment in care vreau sa cred si pe care nu vreau sa il uit,  fiindca pentru un singur frumos moment, am simtit ca " impossible is nothing ".






















Imi doresc foarte mult sa cred ca nu e nevoie sa rog sa nu isi insuseasca nimeni pozele astea :)

joi, 9 februarie 2012

ACTA si Efectele Internetului




Stim cu totii ce este ACTA, macar ideea in sine. Sa ne reamintim, totusi.
Anti-Counterfeiting Trade Agreement (Acordul comercial de combatere a contrafacerii ), abreviat ACTA, este un acord plurilateral propus ca raspuns la „cresterea globala a comertului cu bunuri contrafacute si lucrari protejate de drepturi de autor”. Cum ne afecteaza pe noi? Pe mine, pe tine, biet suflet care-mi citesti textul…pe toti. Acest document contine o clauza care ar obliga furnizorii de net sa ofere informatii despre client, fara mandat judecatoresc. Pe langa asta: “Articolele din ziare indică faptul că acordul propus ar da dreptul autorităților care răspund de securitatea aeroporturilor și a frontierelor internaționale să facă cercetări din oficiu ale laptopurilor, playerelor MP3 și telefoanelor mobile pentru a descoperi conținut multimedia piratat. Călătorii ar primi o amendă și li s-ar confisca sau distruge aparatele.”
Cu alte cuvinte, ai downloadat o melodie? Te-au prins. Ai luat un joc de pe net? Te-au prins. Ai pus melodia “my heart will go on” ca fundal musical pentru filmuletul de la nunta ta? Te-au prins. Asta presupune o supraveghere continua, un fel de big brother al internetului.
Restul e istorie…site-urile de socializare au luat foc, oamenii s-au indignat. Si au inceput protestele, desigur.
Internetul...care ne face sa ne pierdem atata timp, care a setat niste valori umane total eronate, care a virtualizat orice relatie, care ne face sa devenim lenesi si satui de cunoastere, care ne pune la dispozitie referate “google”…internetul mult blamat nu cu mult timp inainte de a fi amenintat, a reusit sa isi indeplineasca scopul initial…a adus oamenii impreuna. A reusit sa fie motivul pentru care tinerii ies in strada, tineri absenti de la manifestatiile obisnuite, resemnate si politizate. Pentru ca aceasta generatie s-a nascut o data cu internetul. Libertatea generatiei este legata de libertatea internetului la fel cum este legata si de libertatea de gandire sau libera exprimare. Prin existenta ACTA, aceasta libertate e amenintata.
In lumina multor evenimente recente, un grup s-a facut remarcat: Anonymous. Miscarea a pornit pentru a apara dreptul la libera exprimare, transparenta statelor si a corporatiilor si libertatea internetului. Apoi, a aparut termenul “hakerii” alaturat Anonymous. De fiecare data cand ceva i-a suparat, ei s-au anuntat cu deja celebrele vorbe:” We are Anonymous. We are Legion. We do not forgive. We do not forget. Expect us.”. Si intr-adevar, nu au iertat. Dupa momentul semnarii PIPA si SOPA, surioarele mai micute si americane ale ACTA, au atacat si au blocat site-ul F.B.I. – ului. Si al Departamentului de Justitie American. Si al Universal Music. Si Biroul de Copyright American. Si al Warner Bros. Nu pot spune ca nu imi aminteste un pic de episodul Wikileaks. Grupul de Hackeri Anonymous sunt cei care, de fapt, au facut publica existenta ACTA.
Insa departe de aceste evenimente, Anonymous pot spune ca sunt de fapt un concept, o idee, pentru ca nu sunt nimic altceva. Nu sunt un ONG, nu sunt un grup organizat. De-altfel, inca de la nume, a pornit ca un internet meme, adica un concept raspandit prin mediul virtual. Anonymous sunt hackeri…sunt oameni simpli, sunt tu, eu, sunt miscarea Occupy, sunt, cum am spus mai sus, o generatie…sunt practic oricine deschide o pagina www.
Au adoptat masca lui Guy Fawkes, stilizata in filmul V for Vendetta. Multi o poarta, insa nu toti stiu de ce este atat de potrivita aceasta masca. Guy Fawkes a fost unul din cei care au luat parte la complotul de a arunca in aer parlamentul in Anglia anilor 1600. Filmul “V for vendetta”, adaptat dupa benzile desenate, a facut faimoasa aceasta masca. Actiunea are loc in Anglia, dupa un razboi, condusa de un partid totalitarist. Erai privit peste tot, televiziunile, presa, politia, politica, oamenii, totul era controlat de un conducator absolut. Libertatea si drepturile nu mai existau. Atunci, un om ranit de catre sistem, a decis sa se razbune si sa redea oamenilor dorinta de a fi liberi prin metoda Guy Fawkes: aruncand in aer parlamentul. “People should not be afraid of their governments. Governments should be afraid of their people.” De aici vine masca atat de populara printre internauti si protestatari. Unde am vazut filmul? Da, l-am vazut pe internet. Si mi-as dori sa nu fac puscarie pentru asta. Imi doresc sa nu ma intorc de la protestul de sambata, impotriva ACTA, asa cum ma intorc de la toate protestele obisnuite: plictisita si cu sentimentul ca am asistat la un fenomen de resemnare in masa.
In incheiere va las cu un discurs pe care l-am vazut in film, discurs care mi se pare foarte relevant, cel putin pentru zilele noastre:
“Good evening, London. Allow me first to apologize for this interruption. I do, like many of you, appreciate the comforts of every day routine- the security of the familiar, the tranquility of repetition. I enjoy them as much as any bloke. But in the spirit of commemoration, thereby those important events of the past usually associated with someone's death or the end of some awful bloody struggle, a celebration of a nice holiday, I thought we could mark this November the 5th, a day that is sadly no longer remembered, by taking some time out of our daily lives to sit down and have a little chat. There are of course those who do not want us to speak. I suspect even now, orders are being shouted into telephones, and men with guns will soon be on their way. Why? Because while the truncheon may be used in lieu of conversation, words will always retain their power. Words offer the means to meaning, and for those who will listen, the enunciation of truth. And the truth is, there is something terribly wrong with this country, isn't there? Cruelty and injustice, intolerance and oppression. And where once you had the freedom to object, to think and speak as you saw fit, you now have censors and systems of surveillance coercing your conformity and soliciting your submission. How did this happen? Who's to blame? Well certainly there are those more responsible than others, and they will be held accountable, but again truth be told, if you're looking for the guilty, you need only look into a mirror. I know why you did it. I know you were afraid. Who wouldn't be? War, terror, disease. There were a myriad of problems which conspired to corrupt your reason and rob you of your common sense.”

luni, 16 ianuarie 2012

Protest Piata Universitatii


Nu aveam voie sa ies din casa. Dar stateam cu sufletul la gura in fata televizorului sambata seara, vazand ce se petrece la televizor. Stiam ca nu este un protest...erau doua. Am ajuns acolo si am fost primita direct de catre jandarmi. "Sunt de la presa". Cu greu m-au lasat alaturi de colegii mei. Nu o sa inteleg niciodata exact ce s-a intamplat. Mi se pare cel putin dubios, nu neaparat faptul ca au iesit galeriile, ci ca erau asteptate galeriile tuturor echipelor, fiecare in orasul de bastina. Nu cred ca aceste galerii au stat sa se puna de acord: hai sa iesim cu totii, ca suntem prieteni. Ceva, undeva s-a intamplat. Iar in Bucuresti, pe strada, intre Universitate si Unirii, s-a dezlantuit o forta la care nu ne asteptam. Ura protestatarilor violenti combinata cu un raspuns in forta al jandarmeriei a lasat strada cu un aer greu de respirat dupa multele grenade cu gaz lacrimogen aruncat, un peisaj dezolant cu pietre aruncate, focuri in mijlocul strazii, geamuri sparte si persoane ranite. Ce a fost insa ciudat, dar sesizabil, este ca desi au fost distruse diverse lucruri, la locul de maxima violenta nu am gasit ce ne asteptam...majoritatea vitrinelor erau in regula, masinile nu erau vandalizate, desi erau parcate fix langa miile de protestatari, ceea ce ne-a dus cu gandul nu la anarhie, ci la pura ura fata de autoritati si setea de violenta indreptata spre o tinta umana. Se vroia bataie...si au obtinut-o in mare parte. Intrebarea e: si acum?