luni, 16 ianuarie 2012

Protest Piata Universitatii


Nu aveam voie sa ies din casa. Dar stateam cu sufletul la gura in fata televizorului sambata seara, vazand ce se petrece la televizor. Stiam ca nu este un protest...erau doua. Am ajuns acolo si am fost primita direct de catre jandarmi. "Sunt de la presa". Cu greu m-au lasat alaturi de colegii mei. Nu o sa inteleg niciodata exact ce s-a intamplat. Mi se pare cel putin dubios, nu neaparat faptul ca au iesit galeriile, ci ca erau asteptate galeriile tuturor echipelor, fiecare in orasul de bastina. Nu cred ca aceste galerii au stat sa se puna de acord: hai sa iesim cu totii, ca suntem prieteni. Ceva, undeva s-a intamplat. Iar in Bucuresti, pe strada, intre Universitate si Unirii, s-a dezlantuit o forta la care nu ne asteptam. Ura protestatarilor violenti combinata cu un raspuns in forta al jandarmeriei a lasat strada cu un aer greu de respirat dupa multele grenade cu gaz lacrimogen aruncat, un peisaj dezolant cu pietre aruncate, focuri in mijlocul strazii, geamuri sparte si persoane ranite. Ce a fost insa ciudat, dar sesizabil, este ca desi au fost distruse diverse lucruri, la locul de maxima violenta nu am gasit ce ne asteptam...majoritatea vitrinelor erau in regula, masinile nu erau vandalizate, desi erau parcate fix langa miile de protestatari, ceea ce ne-a dus cu gandul nu la anarhie, ci la pura ura fata de autoritati si setea de violenta indreptata spre o tinta umana. Se vroia bataie...si au obtinut-o in mare parte. Intrebarea e: si acum?