vineri, 29 iunie 2012

Linkin Park

Ziua de 6 iunie a fost pentru mine ceva ce nu cred ca as putea explica in cuvinte. Mi-am dorit intotdeauna sa merg la un concert Linkin Park, dar a fost mai mult de atat. Lasand la o parte calitatea concertului si a muzicii , a fost cumva indeplinirea unui vis copilaresc stupid. Dar in ziua aia, cand am pus prima oara camera la ochi si prin obiectiv s-a creionat incet in sharf figura lui Chester, am realizat ca ceva ce acum 10 ani mi se parea cumva irealizabil si acum 5 ani usor stupid, azi e doar dovada faptului ca sunt pe drumul cel bun si ca atunci cand intr-un moment iti doresti ceva indeajuns de tare incat sa conteze universul are metodele lui de a nu uita ce ti-ai dorit, desi tu uneori uiti. Concertul asta pentru mine a fost mai mult decat a-mi vedea formatia care mi-a compus coloana sonora a ultimilor 10 ani, a fost un moment in care vreau sa cred si pe care nu vreau sa il uit,  fiindca pentru un singur frumos moment, am simtit ca " impossible is nothing ".






















Imi doresc foarte mult sa cred ca nu e nevoie sa rog sa nu isi insuseasca nimeni pozele astea :)